Mi-ar fi facut placere sa vorbesc despre destinatii turistice din Romania, dar tema acestui post nu are nici o legatura cu un peisaj angelic. De fapt “edenul” este reprezentat de legislatia fiscala din Romania si de “subnutritia” ei, mai exact este vorba de fenomenul de “faliment la cheie”.
In cele ce urmeaza voi detalia cum te poti eschiva in fata legii intr-o situatie de faliment, prin prezentarea a doua dintre modalitatile prin care poti elimina plata debitelor, si anume mutarea activelor sau instrainarea firmei/societati.
In primul caz, mutarea activelor se realizeaza in doi pasi, initial se infiinteaza o nou firma sau societate, iar apoi bunurile materiale ale firmei aflate in faliment se “muta” in cadrul noii firme. Rezultatul acestui proces conclude cu un “ nu ne asumam raspunderile financiare ale firmei xyz”, ceea ce inseamna ca statul roman tocmai a fost fraudat fiscal, fara a avea o modalitate de a actiona in instanta firma/persoana fizica respectiva, datorita llegislatiei in vigoare… Mentionez ca in situatii de faliment debitele se recupereaza cu prioritate pentru statul roman, urmand ca restul de creditori sa recupereze creantele numai dupa ce creantele la stat sunt recuperate.
Pentru cea de-a doua modalitate de eschivare fiscala „falimentul la cheie” se realizeaza prin metoda off-shore, un mic tratat de inginerie financiară. Simplu descris se desfasoara prin vanzarea societatii/firmei in sine catre un cetatea sau o institutie din strainatate(de preferinta in tarile lumii a III a), unde justitia romana nu are jurisdictie…
Caz concret (sursa: cotidianul ATAC)
Ampla documentare pentru întocmirea acestei analize a pornit de la faptul că economia românească se confruntă, de la o vreme, cu un nou tip de inginerie fiscală în faţa căreia autorităţile nu au prea multă inspiraţie şi deci nici mijloace de reacţie. Este vorba, pe de o parte, despre devalizarea unor societăţi comerciale prin vânzarea activelor, transformarea acestora în lichidităţi şi transferul sumelor în străinătate prin intermediul unor firme off-shore şi, pe de altă parte, despre păgubirea bugetului de stat prin neîndeplinirea obligaţiilor fiscale asumate de firmele care intră deliberat în lichidare sau faliment. Nu în ultimul rând, este vorba şi despre exonerarea de răspundere a unor persoane care, din poziţia de administratori ai unor societăţi, au devalizat sistematic firmele pe care le-au condus.
Fantoma Narfalk, un off-shore dublu protejat
Un caz concret al acestor neo-inginerii financiare este societatea Narfalk Investments Limited, care acţionează fie direct, implicându-se în toate tipurile de operaţiuni descrise, fie indirect, prin alte societăţi pe care le controlează. Diagrama pe care o dăm publicităţii ilustrează nu numai relaţiile între firmele şi persoanele cu care a lucrat Narfalkk Investments Limited, cât şi dispariţia într-o zonă aproape fantomatică a lichidităţilor. Firma este reprezentată în România de clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy, persoană implicată în înfiinţarea, pentru clienţi români, a zeci de mii de firme off-shore şi în administrarea directă a mai multor societăţi româneşti. Kiss Laszlo se află, de altfel, în fruntea unei grupări din care mai fac parte persoane precum Mekky Daniel Hamada, Mariana Andrieş, Ian Taylor sau avocatul Costi Neacşu. Narfalk Investment Ltd este un off-shore dublu protejat, având sediul în Nicosia – Cipru şi acţionarul principal în Delaware – SUA. Firma are ca acţionari off-shore-ul Baltik Swiss Capital Ltd (99,98%) şi entitatea D.G.G. Nominees Limited (0,02%). Reprezentantul acţionarului majoritar, dar şi directorul nominal al firmei cipriote este neo-zeelandezul Ian Taylor, care l-a împuternicit cu toate drepturile de reprezentare pentru firma Narfalk pe clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy. Deşi nu este înregistrată fiscal în România, Narfalk acţionează ca o societate autohtonă, prestează servicii aducătoare de profit şi, culmea, nimeni nu s-a sesizat până acum. „Fantoma” plăteşte taxă de timbru, emite facturi şi ordine de plată, cesioneză facturi purtătoare de TVA şi virează sumele într-un cont de la Piraeus Bank, se prezintă chiar în faţa instanţelor de judecată româneşti şi câştigă procese într-un desfrâu greu de imaginat. Mai îngrijorător este faptul că nimeni din Ministerul Finanţelor Publice nu a fost capabil să răspundă oficial întrebării adresate de noi cu privire la legalitatea acestor operaţiuni. Astfel, gruparea condusă de Kiss Laszlo s-a implicat în ştergerea urmelor activităţii falimentare sau evazioniste ale administratorilor unor societăţi precum Vâlceana, Oxalaga, Ventfarm, Biometric, Petrobăneasa etc. etc.
În noiembrie 2006, administratorul unei firme cu datorii de miliarde (Ventfarm Ploieşti) a cedat către Narfalk Investments Limited, reprezentată de Kiss Laszlo, creanţe ale firmei (incluzând TVA-ul datorat statului) contra mai multor debitori. Aparent, conform contractelor de cesiune, preţul acestor tranzacţii a fost zero, sumele urmând a fi achitate după recuperarea lor integrală. Ulterior, o parte din unele creanţe au fost fragmentate şi subcesionate către Boaz Active SRL, o firmă românească al cărei unic asociat este acelaşi Narfalk Investments Ltd, iar administrator este tot Kiss Laszlo Gyorgy. Mai departe, pentru recuperarea creanţelor, atât Narfalk cât şi Boaz declanşează, după notificările aparent legale, proceduri de intrare în insolvenţă contra debitorilor cedaţi de Ventfarm. În paralel însă, se declanşează a doua fază a operaţiunii: cesionarea acţiunilor Ventfarm. Toate acţiunile firmei româneşti sunt cedate unui alt off-shore din paradisul fiscal Delaware, Iulius Bar Debit Management and Consultancy Group Corp, societate reprezentată de clujeanul Mekky Daniel Hamada. Firma intră apoi, în foarte scurt timp, în procedură de lichidare judiciară voluntară. Pentru a alege lichidatorul, intră în scenă avocatul Costi Neacşu, specialist în drept financiar şi fiscal, care-l recomandă pe lichidatorul Daniel Lucian Bălan din Tulcea. Tot în aceeaşi perioadă, Daniel Bălan devine asociat într-un SRL (Casa de insolvenţă Bogdan Dumitru şi Asociaţii) cu o societate (Lehman Brothers Insolvency and Debit Management Group Ltd) din paradisul fiscal Seychelles. Avocatul Dumitru Bogdan, asociatul lui Daniel Bălan, este desemnat ca mediator într-unul din contractele de cesiune încheiate cu Ventfarm, ceea ce creează un flagrant conflict de interese după numirea ca lichidator a celui din urmă. De asemenea, înainte de a fi numit lichidator la Ventfarm, Daniel Bălan depune la Tribunalul Satu Mare, în ianuarie 2007, o cerere de a fi numit lichidator al unui debitor din localitate, cedat de Ventfarm, arătând că acceptă în acest scop „o remuneraţie sub nivelul celei solicitate de oricare din ceilalţi ofertanţi”. Cu o săptămână mai devreme însă, deci înainte ca Daniel Bălan să-şi exprime dorinţa de a acţiona în Satu Mare, Kiss Laszlo l-a recomandat pe acesta, printr-o cerere, instanţei din Satu Mare. Între timp, Daniel Bălan a devenit lichidatorul Ventfarm, numai că habar nu avea de cesiunile de creanţe operate între fostul administrator şi Kiss Laszlo, deci nici de solicitările transmise, în numele său, la Satu Mare. Mai mult, în urma investigaţiilor noastre a rezultat că el nu fusese informat de situaţia reală de la Ventfarm şi a fost folosit ca pion pentru lichidarea „paşnică” a societăţii devalizate. De ce fusese băgat la înaintare? Pentru că avea o poziţie care „garanta”, în faţa unor curioşi, seriozitatea operaţiunii: la acea dată era director de cabinet la secretarul de stat din MCTI, Daniel Bejan, dar şi membru în Consiliul de Administraţie de la Poşta Română. Numai că, întrebat asupra culiselor acestei afaceri, ce seamănă izbitor cu bancruta frauduloasă, Daniel Bălan a afirmat că a fost introdus în combinaţie de către avocatul Neacşu, căruia îi dăduse „un teanc de oferte”, că nu ştie nimic despre încercarea de a fi „plasat” pentru cazul din Satu Mare (deşi oferta sa indică negru pe alb debitorul din Satu Mare, e semnată de el şi e adresată instanţei sătmărene), că la Ventfarm situaţia este cu totul alta decât îi fusese prezentată, că nu i s-a spus nimic despre creanţele cesionate anterior şi că de când a devenit lichidatorul societăţii nu l-a putut contacta pe administratorul Mekky Daniel Hamada, deoarece nu mai locuieşte la adresa oficială din Cluj.
Încercările repetate de a avea o discuţie clarificatoare cu Kiss Laszlo Gyorgy au fost întâmpinate cu refuz, el nefiind de găsit la niciunul din telefoanele mobile personale. Prin intermediul unuia dintre avocaţii săi, Costi Neacşu, i-am transmis un set de întrebări la care a refuzat să ne răspundă. Totuşi, avocatul Costi Neacşu ne-a declarat că toate operaţiunile comerciale derulate de firmele lui Kiss sunt legale şi că firmele off-shore reprezentate de Kiss Laszlo beneficiază de tratatul de dublă impunere dintre Cipru şi România, în baza căruia impozitarea se face în Cipru. De asemenea, ne-a mai declarat avocatul Neacşu, „din câte ştiu, firma Narfalk nu desfăşoară activităţi lucrative”, ceea ce ar exclude obligativitatea înregistrării fiscale în România. Numai că, având în vedere complexitatea operaţiunilor derulate de societatea Narfalk Investments Ltd, este destul de greu de admis că acestea sunt „nelucrative”.
Afirmatii si date:
“Aceste lucruri se întâmplă de foarte mult timp, nu doar în perioada de criză. Dar oamenii sunt mai creativi acum decât în trecut. Anul acesta, fiind mult mai multe dosare de insolvenţă pe rol, automat şi numărul unor astfel de operaţiuni este în creştere”, a declarat pentru Business Standard avocatul Arin Octav Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). Specialistul în insolvenţe spune că a auzit în această perioadă de încercări extrem de ingenioase de sustragere de la plata datoriilor, de genul unor divizări urmate de fuziuni cu firme offshore.
Concluzia personala
La inceputul postului spuneam ca mi-as fi dorit sa vorbesc despre destinatii turistice, dar pentru asta exista fotografii 🙂
Legat de tema postului … no comment!
Sa fiti sanatosi!
Cu respect, Lucian.
Lucianskyes™ Blog 